Index Pagina Principala Index Principal All 3M.com Site Map

Studii de caz

Vedeti cum alte companii au utilizat solutiile 3M si beneficiile pe care le au.

Experientele FAA si Atlanta International privind pistele de decolare

O noua pista de 2740 metri lungime apartinand Aeroportului Hartsfield-Jackson din Atlanta a fost inaugurata in luna mai. Aceasta pista, considerata a fi una din cele mai complexe structuri de acest tip din lume, cuprinde o autostrada interstatala de mare interes si include 14 milioane de metri cubi de terasament. In continuare in articol, atat FAA cat si membrii conducerii aeroportului isi impartasesc invatamintele obtinute pe parcurs, referitoare la introducerea sistemelor subterane care sa poata fi localizate cu usurinta.

Aeroportul Hartsfield-Jackson din Atlanta este cel mai aglomerat aeroport de pasageri, deservind mai mult de 89 de milioane de pasageri, iar asta doar in anul 2005. Intarzierile la Hartsfield-Jackson pot conduce la o reactie in lant afectand tot restul continentului si pot reduce semnificativ nivelul de eficienta al aeropoartelor de pe cuprinsul intregii tari. Prin urmare, pista nou construita a fost supranumita cea mai importanta pista de decolare din America de Nord.

Biroul Administratiei Federale a Aviatiei (Federal Aviation Administration sau FAA) ce deserveste regiunea de sud-est este raspunzator pentru instalarea si pentru mentinerea infrastructurii aeroportului ce are legatura cu zborurile de pe suprafata acesteia, inclusiv pentru marcajele navigationale ajutatoare, sistemele de iluminare a dispozitivelor utilizate la aterizare si cele de proximitate, precum si pentru cablurile ingropate necesare acestor functii. Pe masura ce au fost ingropate noi cabluri in apropierea noii piste de decolare, aproximativ 1000 de locatii distincte au fost inregistrate electronic drept masura de siguranta si pentru facilitarea procesului viitor de mentenanta.

Potrivit Inginerului Proiectant al FAA, Brian Murphy, modalitatea uzuala de identificare a locatiei instalatiilor ingropate de pe teritoriul aeroportului a fost cea de plasare a bornelor de marcare de dimensiuni 2’x2’x6” la acelasi nivel cu solul, localizate chiar deasupra marcajelor inregistrate. Aceste indicatoare de categorie grea au costat aproape 100$ fiecare, si necesitau vopsire precum si intretinere constanta pentru a inlatura resturile de iarba taiata si pentru a corecta urmele de eroziune a solului. Acestia puteau fi stramutati cu usurinta de catre echipamentul de tuns iarba, fapt care putea compromite schemele utilitatilor existente precum si acuratetea procesului de excavare.

Mijlocul uzual de localizare a echipamentelor ingropate pe suprafata aeroportului a implicat utilizarea echipamentului de localizare, care detecta campul electromagnetic creat atunci cand circula un semnal de curent aplicat prin elementele conductoare ingropate catre un alt punct subteran aflat la distanta. Murphy mentioneaza ca procesul acesta este eficient in ceea ce priveste localizarea cablurilor metalice izolate, insa genereaza rezultate ambigue acolo unde exista aglomerari ale solului – tehnologia nu poate identifica cu certitudine mai multe utilitati ingropate invecinate.

“Am stabilit ca exista nevoia implementarii unei metode mai bune pentru marcarea si localizarea rutelor cablurilor subterane, si, in cele din urma, am adoptat marcatorii ingropati deoarece sunt feriti de pericolele de la suprafata, nu necesita mentenanta si asigura o citire foarte precisa.”a afirmat Murphy.

“Initial am folosit marcatori pasivi, care indicau doar locatia, insa apoi ne-am decis asupra marcatorilor activi de identificare, care puteau fi programati cu anumite informatii despre locatia in care erau plasati, iar ulterior sa ii citim de la suprafata utilizand un dispozitiv electronic de localizare. Spre deosebire de mijloacele uzuale de localizare, marcatorii ingropati permiteau detectorului sa distinga cu usurinta intre utilitatile invecinate si, de asemenea, ca echipele sa poate excava in conditii de siguranta, chiar si in prezenta subsolului incarcat.”

Principii directoare neoficiale

Marcatorii subterani ai utilitatilor respecta un cod al culorilor desemnat la nivel national pentru utilitati, precum si standardele frecventei de interogare potrivit fiecarui tip de utilitate, astfel incat echipele de excavare sa poata identifica atat locatia cat si tipul utilitatilor ingropate. Administratia Aviatei Federale (FAA) plaseaza marcatori de culoare rosie pentru cablurile electrice si marcatori de culoare neagra/portocalie pentru fibrele optice si pentru celelalte cabluri de comunicatie din Atlanta.

Inginerii FAA au ales Sistemul de Localizare si de Marcare 3M™ Dynatel™ Seria 2200MiD pentru proiectul aeroportului din Atlanta. Acest sistem de marcare utilizeaza marcatori rotunzi (ball markeri) cu diametrul de 10 cm, fiecare avand inscriptionat un numar unic de identificare, prestabilit, ce poate fi citit de la distanta. Un circuit electronic din interiorul bilei este programat cu informatii personalizate, care poate fi localizata si citita de la distanta. Murphy explica faptul ca FAA a dezvoltat o serie de programe in vederea programarii marcatorilor cu forma rotunda, care include detalii asemenea tipului de utilitate ingropata (genul de cablu, numarul de conductori sau de fibre, etc.) si gradul de adancime exacta a acesteia. FAA a creat 30 de asemenea programe referitoare la fiecare combinatie de detalii pentru utilitatile ingropate pe suprafata aeroportului. Amanuntele referitoare la programarea si pozitionarea fiecarui marcator sunt arhivate in interiorul dispozitivului de localizare pe masura ce sunt programate, iar aceste inregistrari sunt apoi descarcate la sfarsitul turei de lucru in scopul arhivarii.

“Un localizator deasupra solului poate indica pozitia si adancimea unui marcator electronic atat de precis, incat este posibil sa dezgropam si sa gasim bila respectiva folosind o masina de sapat santuri.” afirma Murphy. “Echipamentul uzual se bazeaza pe semnalul electric retur din partea unui element conductor, precum o conducta sau un cablu, semnal care poate furniza doar o aproximare a locatiei. Marcatorii cu forma rotunda vor contribui la protejarea infrastructurii vitale ingropate a FAA si vor facilita localizare si excavarea unui segment ingropat sau a unui anumit punct aflat la distanta pe viitor.”

Potrivit Inginerului Proiectant al FAA, pozitionarea marcatorilor la locatia din Atlanta a fost realizata de catre un inginer local FAA care lucra impreuna cu o echipa de amplasare a cablurilor. marker. Inginerul programeaza fiecare bila de marcator utilizand un dispozitiv portabil de localizare si o pozitioneaza in santul unde se afla cablurile pe masura ce inainteaza cu lucrul. Membrii personalului lui Murphy sunt momentan in curs de elaborare a unui caiet de sarcini pentru acest proces. Lucrarile ulterioare de programare si de pozitionare vor fi efectuate de catre constructori potivit specificatiilor continute in acest caiet de sarcini, sub supravegherea inspectorilor de teren ai FAA.

“Lucrarile de constructie din vecinatatea pistelor de decolare active sunt realizate noaptea pentru a minimiza perturbarea zborurilor” explica Murphy. “Pozitionam marcatorii la intervale de 61 de metri pentru cablurile inlantuite pe distante mari si in punctele de cotitura, spatiate in jurul curbelor si la 3 metri distanta in zonele aglomerate si in jurul caminurilor de cabluri.

De asemenea, sunt marcate si ambele laterale ale fiecarei intersectii de utilitati ingropate. Pe masura ce este amplasat fiecare marcator, eticheta sa de identificare este scoasa si este lipita pe o harta a zacamintelor. Aceste numere RFID (de identificare prin frecvente radio) ale marcatorilor vor fi transpuse, in cele din urma, in scheme conforme cu executia in scopul cartografierii locatiei si vor servi drept referinte pentru echipele de constructie si pentru inginerii aflati pe teren.

“Pe viitor, este posibil sa apara nevoia de a extinde pistele de rulare ale aeroportului, de a adauga macazuri de drepta sau de a inlocui echipamentul, iar aceste lucrari vor avea de castigat de pe urma inregistrarilor subternane precise si de pe urma posibilitatilor de localizare create in timpul etapei de constructie” spune el. “Totusi, principala noastra motivatie din spatele investitiilor in marcare si localizare este cea de a evita taierile de cabluri si de fire pe motive de constructie, acestea fiind extrem de costisitoare, precum si evitarea riscurilor inacceptabile in ceea ce priveste siguranta sau intarzierile in cadrul aeroportului.”

Cablurile de inalta tensiune

Un alt proiect in curs de implementare in aeroportul Hartfield-Jackson International din Atlanta consta in amplasarea de noi cabluri de inalta tensiune sub pamant in partea de sud a aeroportului. Bob Blanchette, Inginerul Proiectant al FAA insarcinat cu acest proiect remarca faptul ca procesul de inlocuire a cablurilor este realizat cu scopul de a actualiza vechea retea de distrubutie a energiei electrice care deserveste marcajele navigationale ajutatoare imprastiate pe suprafata aeroportului. Cablurile existente au o vechime de 30 – 40 de ani si prezinta defecte de imbinare, cauzeaza probleme de mentenanta si sunt vulnerabile la supratensiuni si descarcari electrice.

“Se vor instala in jur de 9100 km de cabluri noi ca urmare a acestei tentative, precum si un nou aparataj electric de tensiuni si noi transformatori electrici cu scopul de a sustine marcajele navigationale ajutatoare, inclusiv sistemele de aterizare cu instrumente, indicatorul de directie cu apropiere de precizie si sistemele de semnalizare a distantei de vizibilitate a pistei” afirma Blanchette. “Inlantuirile de cabluri sunt directe si sunt amplasate in linie dreapta pe cat posibil, marcatorii RFIDfiind plasati pe oricare laterala a fiecarui put intermediar de cabluri, pe ambele laterale a fiecarei utilitati ce apartine sistemului si la fiecare 61 de metri de-a lungul inlantuirilor drepte de cabluri.”

FAA a instiintat Departamentul de Aviatie al Aeroportului asupra acestei constructii si asupra acestui proiect de marcare, si va impartasi informatiile despre marcarea infrastructurii personalului aeroportului si constructorilor autorizati spre castigul ambelor parti.

Localizatorul de marcatori utilizat in aceasta operatiune si pentru extinderea pistei este prevazut cu o functie GPS care permite colectarea automata a coordonatelor GPS ale marcatorilor pe masura ce acestia sunt ingropati. Informatiile GPS pot fi introduse in baza de date cartografice impreuna cu locatiile marcatorilor si cu alte detalii de infrastructura. Cartografierea GIS va conduce, in cele din urma, la afisarea tuturor utilitatilor ingropate, inclusiv a coordonatelor globale pentru fiecare locatie marcata, si va contribui la garantarea faptului ca operatiunile ulterioare de excavare, mententanta si constructii nu vor periclita siguranta lucratorilor sau integritatea instalatiilor aeroportului.

Spre deosebire de marcatorii de la suprafata, precum tarusii, steguletele sau insemnele vopsite, un marcator RFID ingropat nu este afectat de vegetatia debordanta sau de echipamentul de intretinere a acesteia si nu poate fi deteriorat de conditiile meteorologice. Marcatorii se cmporta asemenea antenelor pasive, reflectand semnalul de interogare de la localizator fara a avea nevoie de o sursa interna de energie. Ei sunt imuni la umezeala, minerale, substante chimice si extremele de temperatura. Componentele interne se autoniveleaza, garantand astfel ca se vor afla intotdeauna in pozitie orizontala pentru receptarea celui mai puternic semnal indiferent de pozitia in care dispozitivul este ingropat.

O provocare pentru aeroportul din Atlanta evidentiata de utilizarea marcatorilor de identificare si a cartografierii RFID este problema cablurilor nemarcate sau abandonate, explica Brian Murphy. Spre exemplu, in trecut, o cladire de refugiu in caz de incendiu amplasata in partea de nord a aeroportului a fost deservita de mai multe cabluri neinregistrate, ingropate la mica adancime. Prezenta cablurilor de acest tip incetineste procesul de constructie deoarece echipele trebuie sa ia masuri de precautie pentru a confirma faptul ca liniile gasite in timpul amplasarii cablurilor nu sunt in functiune. Utilitatile marcate si cartografiate corespunzator vor inlatura aceasta problema pe viitor.

“Incercarile de inlouire a cablurilor de fibre optice sunt planificate sau sunt in curs de implementare in multe aeroporturi comerciale importante din regiunea de sudica FAA” afirma Murphy, “si am recurs la marcatorii RFID pentru toate lucrarile noi ce tin de infrastructura ingropata.”




Inapoi

Back